De noapte buna: un oras care zambeste prin toate fetele oamenilor din el…

[stii cum e, apasa [play] si citeste]







Umbre amarui suntem, ne prelingem de-a lungul asfaltului intins sub forma de trotuare tot de-ai nostri, printre blocurile ridicate tot de noi, calcand pe bucati de cauciuc branduit pe care am ne-am cheltuit banii.

Bantuim pamantul ziua, o facem si noaptea, manati de ganduri seci si incapatanate, nu ne stim menirea dar ne agitam pentru a ne duce la bun sfarsit misiunile pe care ni le dam.

Acceptam task-uri si intindem mana infometati dupa altele, caci toate sarcinile si problemele ne legitimeaza ca indivizi, ne dau… target-uri tangibile sau nu.

Oricat de mareti ne declaram ridicand vocea deasupra vacarmului orasului… suntem mici. Nu mediocri, ci mici… mici furnici care alearga pe potecile pe care le au in fata, ducand deasupra capului fragmente de obiecte considerate utile de catre societate.

Care societate a ajuns doar adunarea simpla a frustrarilor individuale. Suntem un borcan de gandacei isterici. Ne gandacim vietile la nivelul ochilor proprii si uitam sa ne dorim binele. Uitam sa ne vrem binele. Uitam sa ne cautam binele.

Du-te la culcare si zambeste… maine ai sansa sa iesi din borcan. Maine poate vei reusi sa faci mai multe pentru a zambi mai mult.

Pentru ca asta-ti doresc sa-ti fie viata… zambet si dragoste. Si prieteni.

Si stiu ca sunt unul care scrie in html chestii dragute, dorind sa te faca sa crezi ca sunt pentru tine.

Dar de data asta, eu, asta care ti-a urat mai devreme… cel putin de data asta chiar imi doresc ca maine sa ai o zi incredibila.

Si nu am puterea sa pretind ca sunt atat de bun incat luminez noaptea. Iti doresc asta din cel mai egoist motiv posibil: daca maine o sa aveti cu totii o zi incredibil de buna si ne vom intalni… ma veti ajuta si pe mine sa am o zi incredibil de buna.

Pentru ca un oras care zambeste prin toate fetele oamenilor din el… este orasul in care as vrea sa traiesc.