luni, 12 martie 2012

Poartă-te frumos cu ceilalți!

E luni și vreau să-ți aduc aminte că un gând bun, o faptă bună, o vorbă bine aleasă îți pot face si ție săptămâna mai frumoasă. 
Ai grijă cum te porţi cu ceilalţi. Poate ca azi tu esti mare si puternic
Fii drăguţ cu ceilaţi! Nu se ştie cum evoluează lucrurile…


Într-o zi, s-ar putea să nu mai fii un câine mare!

vineri, 9 decembrie 2011

Noi vs Ele

Cel mai recent show al meu este construit, în mare, pe tema asta: diferențele dintre femei și bărbați. Despre cât de diferit gândim și acționăm. E probabil, cea mai sigură zonă pt un comediant. Chiar dacă nu-ți propui să vorbești despre asta, n-ai cum să nu observi o chestie ca asta, de exemplu:










De aia doar la ele o să auzi asta: “el e prietenul nostru bun!”
Nu o să auzi niciodată un grup de bărbați care să zică: “ea e prietena noastră bună“… decât dacă tipa e… cu adevărat bună cu ei. If you understand me.
Știu din experiență că, în România, cel mai sensibil subiect este, de departe, religia. Și sunt convins că nu e o chestie care se aplică doar la noi.
Clar e un subiect de evitat, dacă vrei să nu-ți atragi foarte multă antipatie de la niște oameni care ajung, efectiv, să te urască pt simplul motiv că ai altă părere decât a lor. Doar la religie și fotbal o să vezi asta.

Mai nasol e că suntem atât de indoctrinați (părerea mea) încât nici nu putem să facem diferență între Dumnezeu și biserică. Pt că, până la urma urmei, poți să crezi în Dumnezeu, dar să nu ți se pară ok ce vezi la biserică, la popi etc. Adică, e că și cum ai avea un șef mișto, dar nu-ți place de secretara lui. Ce, dacă nu-ți place cum se poartă secretara cu tine, înseamnă că nu-ți place nici de șeful tău? Dar, mă rog, e o discuție mult prea amplă pt un blog de divertisment.
Părerea mea e că biserica a ținut știință în loc zeci, sute de ani (vezi ce s-a întâmplat cu Galileo Galilei, plus multe alte cazuri), tocmai pt că nu a avut niciodată interes că supușii săi să gândească prea mult. Și nu s-a abținut de la nimic pt asta. De aia cele mai multe războaie s-au purtat în numele religiei. Ni se spune să nu tânjim după lucruri materiale, pt că doar cele spirituale sunt importante. Și asta ți-o spune niște popi cu supermasini, vile etc.
În 2010, în România erau 18.300 de biserici, 4.700 școli generale și 425 de spitale!
Între timp s-au mai închis câteva spitale (atenție! din lipsă de fonduri), s-au mai cârpit, pe ici pe colo, școlile alea vechi, daaar s-au mai ridicat niște biserici și au reînceput lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului, care în primă fază costă 200 milioane de €uro!
Tu ce zici de asta?

duminică, 4 decembrie 2011

Ne scufundam incet in rahat.

E 02:28 A.M. S-a facut duminica. Pe twitter mai apar mesaje razlete, cativa sunt in club si impartasesc ce li se intampla. Altii isi dau turn-off si anunta asta printr-un twit simplu si simpatic. La teve se lungesc imaginile unui film sumbru, am incercat sa-l vad acum cateva zile si mi s-a parut prea incalcit. Aud afara cei doi maidanezi harjonindu-se. Madalina  e in pat, cred ca deja a adormit. Ascult in loop o melodie, deja cred ca e a 14 oara cand reincepe, n-am de gand s-o opresc. Daca ai dat [play] cred c-o auzi si tu.
Mi se invart in cap imaginile si senzatiile din timpul saptamanii asteia. Deasupra tuturor concluziilor e o umbra urata si amara, mi se invart in cap imaginile cu caii de la Letea, cu bucati de carne atarnand din burti, cu sange in gura, sarace suflete chinuite. Reusim sa-i salvam? Nu stiu, sper asta cu putere, mi se pare ca se strang prea multe pacate peste noi, se vor razbuna cumva, sunt sigur. Pe ei incercam sa-i salvam noi. Dar… pe noi cine ne va salva? Mi-e din ce in ce mai clar ca avem nevoie sa fim salvati. Am esuat, sfidam bunul simt, ne balosim gandurile scarboase cu voce tare pe oriunde.
Ne scufundam incet in rahat. Cu totii, ca un tot, nu ca entitati diferite. Ne crestem copii in lumea in care revistele au coperti cu dive porno. Apreciem nulitati, votam hoti, ne ingramadim sa blestemam si sa injuram cu pofta. Distrugem binele, desfiintam binele, il anulam.
Adulam raul, ne drogam cu el zilnic, il sadim in fiecare loc al vietii si mintii noastre.
Incercam sa facem bine dar abandonam deja de la nivel de gand, alegand promiscuitatea lenevelii in rau.
Cine ne va salva pe noi? Mi-e clar ca noi singuri nu reusim. Nu reusim acum si nu vom mai reusi niciodata… pentru ca nu mai incercam. Nu mai incercam de mult sa ne salvam. Am abandonat ideea, deja uram ideea de a fi salvati. Caci, pentru a fi salvati trebuie sa avem puterea sa ne privim gunoaiele din noi si jegul care ne acopera.
Cine va salva lumea asta? Pe noi cine ne va mai salva? Mai e cineva acolo destul de puternic pentru a ne salva?
Dar… meritam, oare, sa fim salvati?
Hai, nu ma bagati in seama, sunt obosit si poate asternand gandurile astea oarecum aleatorii pe bucata alba de html din fata mea nu fac altceva decat sa-mi caut depresia. Oricum… decat caramida asta care ma apasa pe piept acum, parca as prefera o depresie. Macar atunci as putea sa ma vaiet… iar acum nu fac altceva decat sa ma acuz.
Sunt om. Om printre oameni. Oameni printre oameni. Si toti avem nevoie sa fim salvati. De cine?!

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Top 5 tactici si practici tembele de parasit la barbati.

Scriu postul asta la rugamintea prietenei M., care tocmai si-a luat-o in freza si este in etapa “Save te world!”.
Deci… s-a terminat. Ca orice lucru ce are un inceput, are si un sfarsit. Relatia a fost frumoasa sau mai putin frumoasa, a implicat sentimente sau nu, a fost palpitanta sau somnolenta… tu stii. Dar acum a ajuns la final. Si, cum noi, oamenii, suntem cu totii cur-sucit, se va intampla foarte rar ca cei doi parteneri sa se sincronizeze si sa ajunga la concluzia ca ar fi cazul sa se desparta in acelasi timp. Si se ajunge inevitabil la situatia X o paraseste pe Y.
Care ar fi problemele:
Tactici proaste si uzuale de parasit la barbati. Top 5.
1. Missing in action. Barbatii sunt fricosi. Nu au puterea sa spuna “Fata mea, ce-a fost a fost, eu plec in lume!“. Nu, el va fi din ce in ce mai absent, va face boacane din ce in ce mai mari, va lipsi cu zilele, nu va raspunde la telefon si, intr-un final, isi va insela iubita dorind (aproape constient) sa fie prins. In toata aceasta perioada el se va jura cu Cerul si Pamantul ca sentimentele “e” pure, ca el nu s-a schimbat, ca nu se intampla nimic. De ce? Pai tocmai am spus, pentru ca e las.
Care-i problema? Ca fata, femeia respectiva va fi chinuita degeaba in toata aceasta perioada. Si, pentru ca el va fi hai-hui non-stop, va fi tentata sa il caute, sa-l verifice, sa-i violeze telefonul, sa-i cotrobaie prin haine, etc. Si cu cat el va fi mai nesimtit in manifestari, dorindu-si ca ea sa ia initiativa si sa-l paraseasca… ea se va lupta sa-l aduca pe cararea a’ buna. Sfarsitul va fi acelasi… numai ca dupa un drum greu pentru amandoi (dar mai ales pentru ea – el e la bere cu baietii). In plus, dupa asa ceva, mai ales daca totul culmineaza cu o inselaciune, o posibila prietenie ulterioara moare in fasa.
2. Te iubesc dar tre’ sa plec! Pastram nota: barbatii sunt fricosi. Si neputand sa spuna adevarul in fata ajung sa apeleze la fel de fel de cretineli in incercarea de a fugi in viata. Una dintre cretinelile uzuale este “Stii, eu te iubesc dar… sunt ciudat. Simt nevoia sa fiu singur. Nu esti tu, sunt eu!“… si cu ochii impaienjeniti de lacrimi iese din scena ca o Julieta ponosita, convins ca a facut mare treaba si ca e un galant-menajator de sentimente.
De fapt, ce se intampla… ea-si va spune “Prostutul asta al meu are o perioada. Dar nu ne despartim, tocmai mi-a spus ca ma iubeste, nu?“. Si atunci ea ramane “agatata” in resturile relatiei asteia, se intreaba deseori daca el, asa ciudat si doritor de singuratate cum l-a facut pe el ma-sa, se gandeste la ea. Si in loc sa-si vada de viata, va astepta mult prea mult timp ca prostutul sa vina acasa. Si el nu va sa vie…
3. Atat, dar… atat de ocupat! Asta e o varianta mai rafinata a lui Missing in action de mai sus. In varianta asta barbatul nu dispare ci se disipa. Adica suna de 8 ori pe zi vaicarindu-se ca e foarte ocupat si ca n-are timp. Si ca e si extrem de obosit. Si ca pe deasupra e si stresat de atatea probleme. Si fiind si atat de obosit el nu va raspunde la telefon de fiecare data cand il suna ea… “eram cu treaba, iubita.”. Si azi cu treaba, maine cu treaba, poimaine cu treaba… el ajunge la concluzia ca trebuie s-o “elibereze” pe ea si-i spune franc si indurerat “Pisicuto, imi dau seama ca te chinui. N-are rost, nu e perioada vietii mele in care pot sustine o relatie.”. Si pleaca.
Si ea sufera gandindu-se cat de corect a fost el, si cat sufera, saracutul… sufera gandindu-se ca parca se intelegeau atat de bine… sufera spunandu-si ca ea ar fi putut fi destul de intelegatoare acceptandu-i programul atat de incarcat. Si il asteapta, si-l cauta. Si sufera. Degeaba.
4. Meriti mai mult! Da, avem si varianta asta… “Iubita mea, esti atat de frumoasa, atat de corecta, atat de… ufff! incat trebuie sa te las sa pleci. Doare dar te iubesc atat de mult incat…” si pleaca. Si ea se chinuie gandindu-se ca nu e atat de buna precum o vede ea – caci, desigur, o vede asa pentru ca o iubeste enorm! – gandindu-se ca si el e foart misto dar nu-si da seama, gandindu-se…. la orice altceva numai la faptul ca el vrea doar sa plece.
5. Am pe altcineva Asta e cea mai cruda dintre variante, si probabil cea mai dureroasa. Pentru ca nu mai e vorba de relatia dintre ei doi ci de o a treia persoana. Si atunci la ea apar gandurile alea tembele, cum ca nu e destul de buna, cum ca n-a facut ce trebuie, ca el merita mai mult si ea a dezamagit. Si, inafara de durerea de moment, care moment nu e deloc scurt, apar si intrebari si indoieli si in relatiile ei viitoare. Pentru ca gandurile alea nu-i vor da pace.
Bun, si-acum o sa ma intrebati cum se poate desparti un el de o ea cat mai corect si mai cuminte. Din start spun, o despartire nu poate fi decat dureroasa, cu foarte rare exceptii. Dar poate fi scurta, poate fi calma si fara urmari si cicatrici, poate fi fair. Si, facuta cum trebuie, o despartire se poate transforma intr-o prietenie calma la ceva timp dupa nefericitul moment.
Deci, pana la urma tine de sinceritate, de eleganta si diplomatie. Nu minti. Nu te combina inainte sa te desparti. Nu denatura adevarul gandindu-te ca o ajuti pe ea. Spune-i tot timpul ce simti, ce te deranjeaza, la ce te astepti si ce-ti doresti. Gandeste-te in mod egal la ce vrei tu dar si la ce vrea ea, la sentimentele tale dar si la ale ei. Si, revin… nu minti!
E, si ca sa explic de ce tot timpul vorbesc de pe partea asta a baricadei… e simplu! Nu am cum sa scriu despre greselile fetelor, ale femeilor, fara sa fiu subiectiv. Ma voi lega tot timpul, daca scriu despre asta, de greselile femeilor din viata mea, voi avea tendinta sa generalizez tampeste si nu asta vreau. In plus, nu vreau sa le imput si sa le reprosez pe blog diferitele chestii, provocandu-le sa-mi raspunda. Ce s-a incheiat… ramane incheiat.

vineri, 2 decembrie 2011

Probabil ce-a mai elaborată cerere în căsătorie

Ziceam deja că o să fie din ce în ce mai greu să-ți ceri iubita în căsătorie într-un mod spectaculos. După atâtea flash mob-uri și alte cereri văzute pe net, tre să faci pe draq-n patru să pară că ți-ai dat silința măcar cât ăia.

Ei, dar uite că sunt unii care mai și exagerează. Sau cel puțin așa mi se pare mie, că e cam exagetrat ce se întâmplă aici. Parcă prea multă regie, totuși.







joi, 1 decembrie 2011

Romane, la multi ani! Romanie, la multi ani!

Sunt multe de zis cu ocazia asta, dar cred ca avem la dispozitie restul anului in care putem sa laudam sau sa criticam.

Asadar, eu va spun direct si fara alte zorzoane: romane, la multi ani! Romanie, la multi ani!