Am primit asta de la Cristi, pe mail:
“Simt nevoia sa-i spun cuiva tot ce simt, ca nu mai suport, sau mai bine zis… nu ma mai suport in situatia asta de a nu fi capabil in a lua o decizie.
Ea e o persoana care se enerveaza destul de repede, trebuie mai mereu sa-mi masor cuvintele pentru a nu se supara. E foarte suparacioasa de fel. Si cel mai rau e ca ma jigneste foarte – foarte rau atunci cand ne certam, spunandu-mi si ca o sa ne despartim.
Iar eu, ca un dobitoc ce sunt, o iert de fiecare data, ea promitandu-mi ca n-o sa se mai repede, ca ma iubeste mult, si ca face chestia asta orbita de nervi, nemaiputand sa se opreasca din a jigni, chiar daca nici ea nu crede ce spune.
Chiar daca ne-am impacat mereu nu am putut niciodata sa uit dar, in prostia mea, mereu am sperat ca ea chiar o sa se schimbe.
Stiu ca ar putea sa o faca, sunt constient de asta, dar eu sunt un nefericit. Stiu ca ma iubeste, dar asta nu prea ma ajuta cu nimic.
Spune-mi te rog, ce sa fac, cum pot rezolva asta ? Tu ai destula experienta cred si probabil imi poti da un sfat.”
Cristi, buna! O sa intru direct in subiect…
O sa plec de la premisa ca va iubiti, ca iubiti amandoi la fel de mult. Daca premisa e buna… tu stii.
Dar chiar daca te iubeste nu are niciun drept sa o faca. Niciunul. Asta e greseala ei si trebuie sa si-o asume, s-o stearga din repertoriu. Si daca n-o face… ei bine, va trebui sa iei o decizie.
Pentru faptul ca te jigneste este de acuzat, blamat si – eventual – de parasit.
Insa, pentru cuplul vostru, intrebarea este De ce se enerveaza asa tare? Faci tu ceva… sau are ea probleme cu orice? Pentru ca daca ea te iubeste si tu faci lucruri care o suie pe tavan… nu, nu se justifica manifestarile ei, dar nervii da. Atunci cand iubesti… ei bine, ai tendinta de a te rani orice (si poate ma repet, dar chiar si ranita… tot n-ar trebui sa-ti vorbeasca urat sub nicio forma).
Ce ai de facut? Opreste-te putin si calculeaza… cat de mult o iubesti? Lucrurile care o deranjeaza sunt reale sau inchipuite? Ce ai de facut pentru a nu o mai avea in crize pe langa tine? Daca vei face lucrurile astea – fara sa te dai tu peste cap mai mult decat ar fi cazul – ea se va opri cu jignirile sau va gasi alte si alte motive sa ti le aduca?
Tu stii daca mai merita sa incerci mai mult decat ai incercat pana acum, dar gandeste-te… si daca ajungi la concluzia ca orice ai face, ea:
a) nu va fi multumita si va continua sa te jigneasca… gandeste-te serios la despartire, caci altfel te complaci intr-un cerc vicios inutil si dureros;
b) ea ar putea fi multumita… atunci calculeaza cate ai de facut pentru ca ea sa fie multumita. Si asigura-te ca de-acum incolo nu te va mai jigni. Caci degeaba e fericita in general daca atunci cand gaseste ceva care nu-i place incepe iar sa-ti vorbeasca urat… o sa stai cu frica, si aia nu se numeste relatie;
c) ea ar putea fi multumita si poti fi sigura ca ea nu te va mai jigni… ei bine, pregateste-te de o relatie lunga si frumoasa.
Pana la urma eu nu-ti spun decat o treaba simpla, pe care sunt sigur ca o constientizezi si tu dar ti-e frica sa ti-o spui: e momentul unei decizii, momentul unui plan. Iar planul ar trebui sa aiba ca scop principal fericirea ta, si ca scop secundar fericirea voastra. Daca fericirea voastra ca si cuplu include durere si apasari pentru tine… atunci e doar fericirea ei, si nu cred ca merita.
Intrebam acum ceva zile Cand e prea mult ce faci pentru iubita sau iubitul tau si concluzionam cumva asa: daca la un moment dat esti convins ca ce faci este in total dezechilibru cu ce primesti… ei bine, opresti tot si-ti vezi de viata ta. Dar macar vei fi impacat ca ai facut tot ce ai putut face.
Nu cred ca stiti,dar acesta e un caz real,intalnit de mine iar numele este luat la intamplare,pentru anonimat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu