Singuri. Asa suntem, singuri. Oricat de mult ne-am minti, nu suntem furnici, si astfel, sa avem o constiinta comuna,o gandire comuna, sa ne cunoastem unii pe ceilalti prin acelasi streaming continuu de informatie la care am fi legati concomitent, pentru totdeauna.
Suntem indivizi. Capsulati si pecetluiti intr-o lume proprie, cu ganduri individuale, framantari personale, chinuri sau bucurii chinuit exprimate celorlalti.
Suntem singuri dar nu neaparat singuratici. Si asta este alegerea noastra, este nastrusnica solutie prin care ajungem sa nu fim condamnati la mutenie, surzenie, sihastrie.
Interesant este ca, in pofida aglomerarilor umane in care traim, insingurarea prospera. Si asta mai ales datorita societatii care este randuita - da, tot de noi - total anapoda. Si ajungem sa facem ceea ce vedem in toate stirile televiziunilor, bate in dinti, cutite in rinichi si topoare pe ceafa.
Problema este ca nu mai e nimeni pe-aici care sa incline balanta si in partea buna. Nu mai vrea nimeni sa fie pe partea BINELUI, in ziua de azi daca esti bun – esti prost!, spun toti privind incruntati catre alti ochi, incruntati si ei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu