Se insiruiesc zilele de parca suntem, fiecare in parte, mici fabricute de margele-zilnice-puse-pe-o-ata-creponata.
- Unde s-a dus azi?
- Care azi, poate ieri…
- A, da, ieri. Ce-am facut ieri…?
- Pai nu prea stiu…
Si-asa trece si azi, si maine, si… se insiruiesc margelele-zile si uitam sa mai departam mainile cu care le insiram, sa ne ducem la o oglinda si sa ni le punem la gat, sa vedem de-s frumoase ori nu. Lucram la metru, la numar, la zile…
Dar e greu sa faci in fiecare zi pasul in lateral si sa te uiti la tine, sa vezi prin ce treci, cum treci, ce faci. Si te iei cu ale vietii margele si… uiti de tine.
Cand ai facut ultima oara ceva mare pentru tine? Cand ti-ai facut tie cea mai recenta bucurie mare? Cat a trecut? Poate ma hazardez dar inclin sa cred ca a trecut… prea mult.
Hai ca vedem maine cum facem, poate reusim cumva macar sa zambim, daca nu chiar mai mult.
Umanilor, noapte buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu